Temele pentru acasă reprezintă o tradiție educațională de lungă durată, considerată o practică pozitivă și acceptată pe scară largă ca parte a rutinei elevilor, care, până de curând, nu a fost aproape deloc pusă sub semnul întrebării. În 2020, când elevii au trecut complet la activitățile de lucru acasă, fiind în educație online, necesitatea de a reevalua temele pentru acasă a devenit și mai urgentă. Deși școlile au revenit la învățarea cu prezență fizică, acest proiect este ocazia perfectă pentru a reevalua bunele practici privind temele pentru acasă, precum și rolul și impactul acestora asupra bunăstării mentale a elevilor.
Vocile critice au reexaminat convingerile care stau la baza acestei practici, logica atribuirii de ore de teme pentru acasă și eșecul care poate apărea atunci când unii elevi nu-și îndeplinesc sarcinile. S-ar putea aștepta ca rezultatul temelor pentru acasă să fie îmbunătățirea învățării, dar problema apare atunci când sunt implicați mai mulți factori, cum ar fi diferențele dintre copii, profesori, sarcini, mediul de acasă și faptul că interacțiunea dintre temele pentru acasă și învățarea în clasă este unică pentru fiecare elev în parte (Vatterott, 2009: 56).
Mai mult, deși există mulți copii neurodiversi în școală, mulți profesori continuă să dea aceleași teme pentru acasă tuturor elevilor din clasă și continuă să îi pună în mod disproporționat în dificultate pe elevii care nu se încadrează în standardele acelui model de temă unică.
Dezbaterea în jurul temelor pentru acasă este departe de a se fi încheiat, deoarece concluziile cercetărilor pe această temă sunt uneori contradictorii, cu argumente și studii care susțin ambele părți ale acestei dezbateri. În ciuda provocărilor implicate, credem că temele pentru acasă pot fi o componentă importantă pentru consolidarea abilităților de învățare și de organizare.
De fapt, o problemă centrală a acestei discuții este eficiența temelor pentru acasă în ceea ce privește rezultatele; adesea avem tendința de a pune accentul mai mult pe “cum putem să le motivăm să-și facă temele?” în loc să analizăm mai profund “de ce nu-și fac temele?”. După cum afirmă Vatterott (2009: 88): atunci când elevii nu reușesc să își facă temele, tindem să abordăm situația mai mult ca pe o problemă de disciplină, decât de învățare. Într-adevăr, în privința elevilor care nu-și fac temele, măsurile luate tind să se concentreze pe soluții de sancționare ca modalitate de schimbare a comportamentului – consecințe cum ar fi scăderea punctelor, scăderea notelor sau lipsa pauzelor sau a prânzului pentru a termina temele. Această decontextualizare lasă mulți elevi în urmă și simplifică o chestiune cu mult mai complexă și structurală despre educație și sistemele de valori.
Un studiu recent realizat în 2020 (Rodríguez et al., 2020) arată că, atunci când elevii sunt convinși că efectuarea temelor îi va ajuta să învețe, acest lucru duce la o implicare mai intensă și calitativă. Aceștia concluzionează că temele pentru acasă nu ar trebui abordate doar ca o obligație, deoarece acest lucru va duce doar la pierderea interesului și a angajamentului.
Trebuie, așadar, să regândim temele pentru acasă în sensul de a fi semnificative, utile, relevante pentru zilele noastre și concepute pentru a răspunde nevoilor tuturor elevilor. Temele pentru acasă ar trebui să îi facă pe aceștia să simtă că au o anumită putere asupra învățării lor, să fie motivați de perspectiva alegerii și de oportunitatea de exprimare personală, de interes și de creștere.
Prin urmare, pentru a-i reangaja pe elevi, avem nevoie de un nou format al temelor pentru acasă, mai puțin stresant și mai plăcut, în special pentru materiile mai complexe, cum ar fi domeniile STEAM. Acest proiect Erasmus + EduGraal, a cărui viziune de învățare prin acțiune folosește povestirea, gamificarea și învățarea bazată pe jocuri pentru a face din temele pentru acasă o aventură în care importanța este acordată progresului și nu eșecului. Elevul va urmări un personaj în aventura sa și va rezolva “puzzle-uri” legate de lecție pentru a face ca povestea să progreseze. În acest fel, vom putea să ne adresăm unui spectru mai larg, inclusiv celor cu situații dificile, tulburări de învățare și alte medii dificile, pentru a ne asigura că temele pentru acasă rămân un proces de învățare pertinent și nu o corvoadă complexă.
Referințe
Rodríguez, S., Piñeiro, I., Regueiro, B. & Estévez, I. (2020). Intrinsic motivation and perceived utility as predictors of student homework engagement, Revista de Psicodidáctica, 25(2), 93-99. https://doi.org/10.1016/j.psicod.2019.11.001
Vatterott, C. (2009). Rethinking Homework: Best Practices that Support Diverse Needs (1st Edition). ASCD.